Monday, August 21, 2006

Covrigul de la colt.

Am ajuns acasa acu' o ora,de unde?de la scoala.

Axi s-a gandit sa facem o calatorie in trecut, asa ca ne-am intalnit la scoala,a venit si Dudi,nu o mai vazusem de cam 1 an.
Am ajuns prima la intalnire,desi de obicei ajung cu jumatate de ora mai tarziu decat restul.Strada e la fel,a mai aparut cate un magazin,nimic nou.Pe pereti sunt scrise aceleasi mesaje ca acum cativa ani,magazinul de unde mi-am luat mancare toata scoala generala ,din clasa intaia pana in a opta' e tot acolo ,dupa tejgea aceeasi doamna,nu e nimic schimbat la ea ,parca timpul a stat in loc.Are acelas permanent negru,cercei rotunzi de aur,exces de fard albastru pe pleoape si rochia inflorata.Imi iau o bricheta,nu ma recunoaste,la cati copii au trecut prin fata ei nici nu ma mira.O gasca de caini grasani ma intampina la scoala, pe unii ii recunosc, am avut si eu o mica contributie la dimensiunile lor .
Imi aprind o tigara in fata scolii,acum pot face asta,nu ma mai feresc de nimeni,nu mai fug cu gasca fumatorilor dupa ''bloace'', cladirea pe jumatate galbena din fata mea si-a incheiat socotelile cu mine,si eu cu ea.E asa pustiu in jurul ei,inchid ochii si parca vad prima zi de scoala,o vad pe Cici cu rochita ei mov de mana cu tatal ei,cu cativa dinti lipsa in fata si cu un zambet timid.Dupa ce am vazut-o pe ea nu mi-a mai fost frica de scoala, dar acum ea nu mai e acolo,nu sunt decat niste muncitori ce isi desfasoara activitatea pe o manea expirata.
O vad pe Dudi, e mai inalta,topaie ca de obicei si m-a imbratiseaza,raspund la imbratisare si ii zambesc.Ea a venit la noi in a cincea', avea doua codite si o salopeta albastra,parul blond si des,ten de portelan,ochii negrii si o alunita pe obraz, nu avea fata de fetita romanca.
Nu o simpatizam deloc la inceput,era o mica competite intre noi pentru profesoara de engleza.
Imi povesteste ca a fost in Franta doua saptamani, ii spun ca si eu am fost,facem schimb de pareri,conversatie stupida.Isi aminteste ca l-a vazut pe Dirigu' zilele trecute,era pe bicicleta cu aceeasi camasa in dungi si aceeasi pereche de blugi numai ca mai decolorata.Si imi vin in minte degetele lui incredibil de lungi pe caietul meu de matematica,si totodata frica mea fata de aceasta materie.
Il vad la micul festin de sfarsit de an,danseaza cu profesoara de romana,de data asta nu poarta camasa in dungi,are una mai de petrecere,mai vie,cu triunghiuri verzi si patrate albastre,bineinteles blugii neschimbati.Ea ii ajunge cam pana la umeri,e tunsa baieteste si are un compleu alb,nu ii lipsesc de pe nas ochelarii,zambeste.
Ma vad si pe mine la festinul acela,am o fusta tweed gri lunga si o bluza alba,am parul aproape ondulat,m-am chinuit doua ore sa il aranjez si tot arata nepieptanat.E si Alex, cand imi vorbeste ma inrosesc si plec.
In sfarsit a aparut si Axi!Ce facem?hai in Maguy!Casa aproape parasita pe care o foloseam drept bar.De ce imi amintesc acum?de lumina din pod ,de Irina rostogolindu-se pe scari.E dupa amiaza,suntem cam 30 in pod am descoperit berea si ne simtim fericiti fara motiv.Cantam toti ''We are the champions'',asa zisul ''barman'' ne muta jos ,trebuie sa inchida podul.
Se zvoneste ca ,Kolonte profa de istorie a aflat de cuibul nostru.
Aungem la destinatie,surpriza Maguy se numeste acum "Club Klass'' se serveste mancare si nu mai e nici o urma de muzica rock si bocanci sau pletosi.As vrea sa mai vad odata podul dar e inchis,ma vad pe mine acum trei ierni in pulover cu ciocolata calda in fata si cu o carte .Langa mine e un baiat cret cu o camasa in carouri,e mai mare ca mine cu patru ani cred,lucreaza la matematica,are bataturi la degete si cearcane,in mod bizar pare mai fericit ca mine.Vreau si eu sa am bataturi la degete.

Restul memoriilor mele some other time,afara ploua si eu am obosit.

4 comments:

Iulia said...

m-ai zapacit,ai folosit atatea timpuri in postul asta

miss moneypenny said...

cred ca sunt multe timpuri acolo oricum :P doua sigur sunt, timpul de acum, si timpul in care era totul altfel... imi amintesc si eu magazinul de langa scoala, sunt sigura ca nu m-ar recunoaste acum nimeni desi, pe atunci... :)
p.s. i had a change of blog address :)

utopic said...

mi-a placut postu asta, vewwie nostalgic

Ioana said...

mananc litere.