In the wild.

Am facut o drumetie pana la bunici,mi-am vazut pisica si pe Bunila si Bunilu.Imi era dor de animalute,de casa,de bunici,de sentimentele pe care mi le trezesc anumite locuri,de anumiti oameni (pe care din pacate nu am apucat sa ii vad).
Mi-am dat seama ca Internetul nu e chiar marea mea pasiune,m-am simtit excelent si fara El ( yes! I have a real life, thank you Lord).
Ne-am plimbat pe la Brancusi noaptea,mi-am amintit verile trecute cand petreceam mai mult timp acolo.Merita sa stau acum in Bucuresti, sa ies prin diferite carciumi,si sa numesc asta distractia adevarata si fericirea absoluta?
S-au dus verile in care fugeam noaptea din casa,sa ne intalnim cu baietii,cand eram pedepsite ca veneau la 2 noaptea baietii si aruncau cu pietre in geamul nostru si iesea bunicu la poarta sa le faca scandal,si inventam diferite scuze sa scapam din penitenta.
Nu vrea ca ceea ce scriu aici sa para ca un film american prost,dar chiar asa erau verile,si le duc dorul, si s-au dus prea repede.Stiu ca sunt doar o ''pustoaica'',dar imi pare rau ca am crescut inainte de vreme.
Imi e mila de copilasii care sunt depresivi si emo,si isi pierd anii adolescentei prin bodegi.