Nu sunt in cea mai buna dispozite bat spre melancolie,e ciudat cat de repede se schimba lucrurile care crezi ca vor dura,prieteniile care crezi ca sunt atat de puternice dar in final raman doar amintiri ,urme a ceea ce a fost.In poza de mai sus aproape totul era perfect,ma tot uit peste pozele din escapada aia si observ cum toti aveam zambete pe fata,imbratisari,saruturi ,prietenii.Din tot ce a fost atunci nu a mai ramas nimic,ne adresam cate un salut sec,si cuplurile se cearta non-stop.Ma intreb unde s-a gresit...presupun ca pot sa schimb ceva,sau macar sa incerc. In situatia in care sunt acum nu pot decat sa incerc sa salvez situatia sau sa renunt.Poate suna egoist,dar vreau sa imi fie si mie bine,vreau sa ma vindec de toata nebunia din capul meu si din jurul meu...
E greu
2 comments:
hmm...e total adevarat ce zici,cum eram atunci la munte(la Azuga)i guess we were all happy,sau macar ne prefaceam bine..oricum,nu e totul pierdut,prietenia cu emy a ramas(desi nu ne mai vedem asa des)cuplurile nu s-au destramat(ma rog,unele s-au mai distantat)cred ca pana la urma a ramas ce era real din toata povestea
nu cred ca prietenii adevarati se pierd, cred doar ca relatia cu ei se transforma, evolueaza daca vrei.
chiar daca nu te mai vezi cu ei, chiar daca nu mai iesiti zilnic "la bere", ei sunt tot acolo pentru tine, cum esti si tu pentru ei.
trebuie insa sa faci clar diferenta intre "prieteni" si "amici"!!! asta e esential. si daca uneori crezi ca ai pierdut un prieten...gandeste-te de doua ori, s-ar putea sa fi pierdut doar inca o persoana din "anturaj".
Post a Comment